Sursa foto: Pexels.com
Într-un hotel, restaurant sau centru de evenimente, peretele cu rezistență la foc poate arăta impecabil la recepție, dar performanța lui poate fi compromisă în spatele finisajelor. O singură trecere pentru cabluri, o conductă montată fără protecția potrivită sau o etanșare realizată necorespunzător pot crea o cale prin care fumul și căldura ajung în spațiul următor.
Aici apare problema pe care multe abordări generale o simplifică prea mult: compartimentarea nu înseamnă doar alegerea unui perete cu o anumită clasificare. Contează ansamblul, inclusiv îmbinările, ușile, ghenele și fiecare instalație care traversează elementul.
Pentru clădirile HoReCa, soluțiile tehnice trebuie gândite de la proiectare până la recepție. Diferența o fac detaliile verificate și compatibilitatea dintre sisteme, nu improvizațiile de pe șantier.
Peretele rezistent la foc nu este o linie pe plan
Un perete de compartimentare la incendiu își îndeplinește rolul ca parte a unui sistem complet. Plăcile, structura metalică, izolația, rosturile perimetrale și punctele de fixare lucrează împreună. Dacă una dintre aceste componente este aleasă sau modificată separat, fără legătură cu configurația testată ori evaluată, performanța sistemului poate fi afectată în situația reală.
Într-o clădire HoReCa, compartimentarea separă de obicei zone cu riscuri și utilizări foarte diferite: bucătăria de sala de mese, camera tehnică de spațiile comune, zona de depozitare de camerele de cazare sau parcarea de nucleul de circulație. Fiecare limită are propriile solicitări. În bucătărie apar temperaturi ridicate, vapori și instalații numeroase. Într-un hotel, problema poate fi continuitatea protecției pe traseele verticale și în zonele în care instalațiile traversează mai multe niveluri.
Un participant care afirmă că lucrează în domeniul etanșărilor rezistente la foc și instruiește membri ai sindicatului a remarcat că materialul despre compartimentare este foarte valoros pentru cei din meserie. Observația pare simplă, însă transmite un lucru important: soluția trebuie înțeleasă de toate echipele, nu doar de proiectant. (BBAPLZGMZ, YouTube, 2025)
Înainte de alegerea materialelor, echipa trebuie să clarifice:
- ce spații trebuie separate și ce nivel de rezistență la foc este solicitat în proiect;
- cum continuă peretele în zona tavanelor suspendate, a planșeelor și a ghenelor;
- ce tipuri de instalații vor traversa elementul și în ce poziții;
- cum vor fi tratate îmbinările dintre sisteme diferite;
- cine verifică lucrările înainte ca acestea să fie acoperite.
Un perete bine executat poate fi compromis de o zonă mică, ascunsă de o mască decorativă. Tocmai de aceea, planul de compartimentare trebuie citit împreună cu planurile de instalații, nu după ce acestea au fost finalizate.
Trecerile de instalații decid dacă protecția rămâne continuă
În proiectele HoReCa, trecerile de instalații sunt numeroase și rareori identice. Conductele de apă, țevile pentru agent termic, cablurile, tăvile de cabluri, conductele de ventilație și traseele de alimentare pot traversa același perete, uneori în grupuri foarte apropiate. Fiecare configurație necesită o soluție compatibilă cu materialul instalației și cu elementul străpuns.
O trecere nu este doar un gol care trebuie umplut. Este o modificare adusă unui perete sau planșeu cu rol de separare. Protecția trebuie să limiteze trecerea flăcărilor, fumului și gazelor fierbinți și să țină cont de comportarea instalației în condiții de incendiu. O țeavă metalică se poate dilata. O conductă din material combustibil poate suferi modificări dimensionale sau se poate degrada la temperaturi ridicate. Un cablu sau un grup de cabluri poate lăsa goluri și configurații diferite de la un traseu la altul.
Un creator de conținut specializat în protecția pasivă explică faptul că o trecere de instalații este orice deschidere realizată într-un perete, planșeu sau tavan rezistent la foc pentru conducte, tubulaturi ori cabluri. El atrage atenția că montajul necorespunzător poate permite deplasarea fumului și a căldurii între compartimente, mai ales în clădiri construite sub presiunea termenelor și a bugetelor. (Russ Porteous, YouTube, 2026)
Soluția se alege după configurația concretă, nu după aspectul produsului din cutie:
- pentru conducte combustibile se pot utiliza coliere sau manșoane intumescente, dacă acestea sunt prevăzute pentru situația respectivă;
- pentru tăvi de cabluri și grupuri de cabluri se folosesc sisteme de etanșare dimensionate pentru gol, suport și configurația instalației;
- pentru conducte metalice sunt necesare detalii care țin cont de dilatare, izolație și distanța față de marginea golului;
- pentru tubulaturi de ventilație se verifică separat necesitatea clapetelor rezistente la foc și continuitatea protecției pe traseu;
- pentru goluri mari sau configurații mixte se pot utiliza plăci, mortare, materiale minerale și etanșanți speciali, numai în combinații documentate și adecvate situației respective.
O spumă obișnuită, un chit universal sau o bucată de vată minerală utilizată în afara unui sistem documentat nu transformă automat o trecere într-una protejată la foc. Vata minerală poate face parte din anumite sisteme de protecție, dar performanța rezultă din configurația completă și din modul de montaj prevăzut pentru aceasta. Nici grosimea aplicată „după ochi” nu poate înlocui detaliul tehnic.
Aici se pierd frecvent orele de lucru: instalația este deja montată, spațiul este greu accesibil, iar echipa trebuie să adapteze sau să refacă o zonă care putea fi coordonată din timp.
Soluții tehnice pentru pereți, ghene și planșee
În clădirile HoReCa, compartimentarea trebuie să urmărească fluxurile reale ale construcției. Un perete din plăci rezistente la foc poate separa două încăperi, dar protecția trebuie continuată în zona tavanului suspendat și în toate punctele în care elementul este intersectat de alte sisteme. O ghenă verticală poate traversa mai multe niveluri, iar fiecare planșeu devine o zonă care trebuie tratată. O ușă sau un capac de vizitare poate deveni veriga slabă dacă nu are performanța cerută pentru poziția respectivă.
Pentru pereții ușori, detaliul tehnic include structura, numărul și tipul plăcilor, dispunerea îmbinărilor, umplutura, fixările și tratamentul rosturilor. La pereții masivi, atenția se mută către goluri, îmbinări și materialul introdus în jurul instalației. În ambele cazuri, soluția trebuie să corespundă elementului suport și clasificării urmărite.
Un mod practic de organizare este separarea soluțiilor pe zone:
- pereți între bucătărie și spațiile pentru public, cu atenție la cabluri, conducte și hote;
- pereți ai camerelor tehnice, unde se concentrează trasee electrice, conducte și echipamente;
- ghene verticale, cu protecție la fiecare nivel și la punctele de acces;
- planșee traversate de instalații, inclusiv în zonele cu tavane false;
- îmbinări între pereți, planșee, fațade și elemente structurale;
- uși, trape și panouri de vizitare care trebuie să păstreze continuitatea compartimentării.
Pentru proiectele în care compartimentarea, protecția la foc, pereții, plafoanele și celelalte sisteme trebuie corelate încă din faza de proiectare, pot fi analizate soluțiile profesionale pentru construcții de pe menatwork.ro, care includ soluții tehnice adaptate diferitelor tipuri de clădiri și cerințe de proiect.
De exemplu: într-un scenariu plauzibil, nu într-un deviz real, un hotel are un perete cu rezistență la foc de tip EI 60 și o deschidere de 30 x 20 de centimetri pentru o tavă de cabluri. Echipa trebuie să stabilească din timp soluția compatibilă cu peretele, dimensiunea golului, tipul și cantitatea de cabluri și configurația suportului. Durata și costul intervenției depind de soluția utilizată, acces, configurația instalației și condițiile de șantier. Exemplul arată însă de ce trecerea trebuie prevăzută înainte de închiderea peretelui.
În zona bucătăriei, nu este suficient să fie protejat peretele. Trebuie urmărite și traseele de evacuare a fumului, trecerile prin planșee, ușile tehnice și accesul la echipamente. Într-un restaurant cu program continuu, lucrările de remediere pot afecta exploatarea, iar o intervenție aparent mică poate necesita oprirea temporară a unei zone.
Uneori, cea mai bună soluție tehnică este să reduci numărul trecerilor. Un traseu mai bine coordonat poate însemna mai puține goluri, mai puține puncte de verificat și un risc mai mic de intervenții improvizate. Nu întotdeauna cea mai scurtă rută pentru instalație este și cea mai ușor de protejat.
Controlul începe înainte de montaj
Calitatea compartimentării se decide în mare parte înainte ca echipa de aplicare să ajungă pe șantier. Dacă proiectul nu indică tipul peretelui, poziția golului, distanțele minime, materialele și modul de montaj, execuția va depinde de interpretări locale. Într-o clădire cu multe specialități, această abordare produce rapid neconcordanțe.
Un registru al trecerilor poate fi un instrument simplu și eficient. Pentru fiecare deschidere se pot nota poziția, dimensiunile, instalația, compartimentul separat, soluția prevăzută, echipa responsabilă și fotografiile înainte de închidere. Nu este birocrație de dragul hârtiilor. Este memoria tehnică a unei zone care nu va mai fi vizibilă după recepție.
Lista minimă de control ar trebui să includă:
- verificarea elementului străpuns și a clasificării cerute;
- confirmarea tipului și dimensiunii instalației;
- controlul distanțelor dintre conducte, cabluri și marginile golului;
- verificarea curățării și pregătirii suportului;
- montarea exactă conform detaliului tehnic;
- fotografierea și marcarea lucrării înainte de acoperire.
Responsabilitatea trebuie împărțită clar. Instalatorul cunoaște traseul și comportarea echipamentului. Executantul protecției cunoaște detaliul de montaj. Coordonatorul verifică dacă soluția se potrivește cu proiectul. Beneficiarul sau administratorul trebuie să păstreze documentele pentru intervențiile viitoare.
Un alt participant, care descrie siguranța la incendiu drept esențială, consideră compartimentarea una dintre cele mai eficiente metode de limitare a riscului în clădiri. Mesajul lui este scurt, dar relevant pentru administrarea unui hotel sau restaurant: protecția pasivă nu trebuie privită ca un element decorativ ascuns, ci ca o parte a strategiei de siguranță. (alexlove5607, YouTube, 2023)
După finalizarea lucrării, verificarea nu ar trebui să se încheie odată cu aplicarea materialului. Modificările ulterioare, montarea unui cablu nou sau schimbarea unei conducte pot afecta din nou compartimentarea. În exploatare, orice intervenție în perete trebuie tratată ca o schimbare tehnică, nu ca o simplă operațiune de întreținere.
În HoReCa, protecția bună este cea care rămâne funcțională și după schimbarea echipamentelor, a chiriașilor sau a compartimentării interioare. Documentația face posibil acest lucru.
O clădire nu este compartimentată doar pentru ziua recepției. Este compartimentată pentru toate intervențiile care vor urma, inclusiv cele făcute rapid, noaptea sau sub presiunea redeschiderii unei zone.
Pentru proiectant, antreprenor și administrator, implicația este directă: trecerile de instalații trebuie coordonate înainte de execuție, soluțiile trebuie alese după configurația reală, iar fiecare lucrare ascunsă trebuie înregistrată. Un perete rezistent la foc nu își pierde valoarea pentru că este vechi, ci pentru că este întrerupt fără control.
Surse și experiențe din comunitate:
- YouTube – BBAPLZGMZ – Protecția pasivă și compartimentarea la incendiu – https://www.youtube.com/watch?v=Z6Qh7h3UkNY – 2025
- YouTube – alexlove5607 – Importanța compartimentării la incendiu – https://www.youtube.com/watch?v=Z6Qh7h3UkNY – 2023
- YouTube – Russ Porteous – Protecția trecerilor de instalații în clădiri – https://www.youtube.com/watch?v=plSjV2V57i0 – 2026
