Salile amenajate cu sare au ajuns in ultimii ani in hoteluri, in centre de relaxare si in locuinte obisnuite. Multa lume le vede ca pe o incapere frumoasa, cu pereti albi sau rozalii si cu lumina calda. In spatele peretilor exista insa o instalatie intreaga, iar partea vizibila e doar jumatate din poveste.
Diferenta dintre o incapere decorata cu sare si o salina artificiala care chiar functioneaza sta in echipamente, nu in cantitatea de sare de pe pereti. Un perete frumos ramane un perete frumos. Aerul din camera se schimba abia cand intra in functiune un aparat care imprastie particule foarte fine.
Cine se gandeste la o astfel de amenajare are de luat cateva decizii, in ordine. Intai spatiul, apoi echipamentul, apoi finisajul. Schimbarea ordinii costa bani, pentru ca o parte din lucrare se desface si se reface.
Aparatul care produce aerosolii
Inima unei astfel de incaperi este un aparat care aspira aerul din camera, macina sare pura si o trimite inapoi sub forma de particule marunte. Fara el nu se poate vorbi despre haloterapie, ci doar despre un decor din sare. Aparatul se alege inca din faza de proiect, pentru ca pozitia lui conteaza la fel de mult ca puterea.
Puterea se potriveste cu volumul incaperii. Un aparat prea mic intr-o sala mare nu reuseste sa incarce aerul deloc. Unul supradimensionat intr-un spatiu mic depune sare pe toate suprafetele si obliga la curatenie dupa fiecare sedinta, ceea ce schimba complet felul in care e folosita camera.
Consumabilul este sarea de uz tehnic, livrata in saci. Se completeaza periodic, in functie de cat de des e folosita camera. E partea de cost care revine lunar si pe care multi o uita cand fac socoteala initiala, pentru ca se uita doar la pretul lucrarii.
Variantele de dimensiune
Nu orice spatiu suporta o incapere intreaga. Pentru apartamente, cabinete mici sau saloane exista varianta compacta, o cabina salina care se aseaza intr-un colt de camera si ocupa cam cat un dulap mare. Inaltimea ei trece putin de doi metri, deci intra sub tavanele obisnuite din locuinte.
La celalalt capat sunt salile construite pe loc. Acolo peretii se ridica din blocuri sau din panouri umplute cu sare, iar suprafata se masoara in metri patrati. Pretul urmeaza suprafata, iar manopera creste odata cu ea, pentru ca si munca de montaj se inmulteste.
Intre cele doua variante se aseaza unitatile mobile. Vin gata echipate, se amplaseaza afara, langa cladire, si nu cer interventii in constructia existenta. Pentru o cladire inchiriata sau pentru una la care nu se poate umbla, asta e adesea singura varianta.
Peretii si sarea folosita
Sarea de pe pereti nu e doar decor. Ea tine umiditatea in frau si da incaperii aspectul cu care se vinde serviciul. Felul in care e asezata difera mult de la un model la altul, iar alegerea tine si de cine ajunge sa foloseasca sala.
Modelul cu gratii apare des in gradinite si in scoli, pentru ca sarea ramane in spatele unui grilaj si nu poate fi desprinsa cu mana. E o alegere de siguranta, nu una estetica. Variantele intalnite cel mai des arata asa:
- sare naturala asezata in strat continuu pe perete
- sare naturala acoperita cu gratii, pentru spatii cu copii
- blocuri de sare roz, montate ca o zidarie
- bulgari aparenti, model grota
- combinatii intre sare naturala si sare roz
Temperatura din camera se tine in jur de douazeci de grade, iar umiditatea se urmareste cu senzori. Daca aerul devine prea umed, sarea de pe pereti incepe sa curga si finisajul se pierde in cateva luni. Prea uscat, scade confortul celor care stau inauntru.
Instalatiile din spatele peretilor
Partea care nu se vede inghite cea mai mare parte din munca. Ventilatia trebuie refacuta aproape intotdeauna, pentru ca aerul incarcat cu sare are nevoie de traseu propriu la intrare si la iesire. Fara asta, particulele se aduna intr-un colt si lipsesc din restul camerei.
Corpurile de iluminat se aleg special, pentru ca sarea ataca metalul obisnuit. La fel si contactele electrice. Un montaj facut cu materiale luate de pe raft se vede dupa prima iarna, cand apar urmele de rugina. Ordinea in care se lucreaza arata cam asa:
- se masoara incaperea si se verifica structura
- se refac ventilatia si instalatia electrica
- se monteaza structura peretilor si sarea
- se instaleaza aparatul si senzorii
- se regleaza temperatura si umiditatea
Inaltimea camerei conteaza mai mult decat pare. Intr-o incapere joasa, aerul se incarca repede, dar se si satureaza repede. Intr-una inalta, aparatul lucreaza mai mult pentru acelasi efect, iar consumul de sare creste pe masura.
Intretinerea de dupa montaj
O camera amenajata cu sare nu cere munca zilnica, dar cere constanta. Se sterge praful de sare depus pe suprafete, se verifica nivelul din alimentator si se urmaresc valorile de pe senzori. Cateva minute intre sedinte sunt de ajuns pentru tot.
Peretii se refac rar, la cativa ani, si doar pe portiuni. Sarea nu se strica, se roade. Zonele atinse des de maini se subtiaza primele si se completeaza local, fara demontarea intregului perete, ceea ce tine costul mic.
Aparatul are un filtru si piese care se schimba dupa un numar de ore de functionare. Producatorul indica intervalele, iar respectarea lor tine aparatul in viata mult mai mult. O usa care nu inchide etans strica si ea socoteala, pentru ca lasa aerul sa plece in hol.
Dupa terminarea lucrarii
O amenajare reusita se recunoaste greu la prima vedere, pentru ca arata simplu. Peretii par doar frumosi, aerul pare doar placut. Munca sta in lucrurile care nu se vad: traseele de ventilatie, pozitia aparatului, materialele alese ca sa reziste la sare.
Cine porneste de la finisaj si lasa instalatia la urma ajunge aproape sigur sa desfaca ce a facut. Ordinea corecta costa mai putin, chiar daca pare mai lenta la inceput si cere rabdare in primele saptamani.
O astfel de incapere ramane functionala ani buni, cu intretinere putina si previzibila. Important e ca decizia sa fie luata cu spatiul in fata si cu bugetul intreg pe masa, nu pe bucati rupte una de alta.
